Măștile depresiei

🔹️ Când ne gândim la o stare depresivă, asociem dispoziția tristă, fatigabilitatea, lipsa implicării și a plăcerii în activități pentru care anterior persoana prezenta interes, perturbări de somn, de apetit alimentar etc.; manifestări ce determină persoana în cauză sau pe apropiații săi să ceară ajutor de specialitate. Totuși, o serie de modificări psihice, comportamentale și somatice pot masca o tulburare depresivă, ceea ce întârzie prezentarea la specialistul în sănătate mintală:

🔹️ Depresia mascată de simptome preponderent somatice, în care pacientul acuză diverse algii, amețeli, perturbări digestive, dificultați respiratorii, manifestări cardiace. După o serie de examinări și investigații adecvate simptomelor dominante, nu se obiectivează o suferință organică și se redirecționează atenția asupra unui posibil fundal depresiv.

🔹️ Extrapolând de la manifestările somatice discutate mai sus, sindromul anxios se poate exprima prin palpitații, senzație de sufocare, senzație de nod în gât, de detașare de ambianță, tremor, congestia feței etc. și este adesea mai proeminent decât starea depresivă peste care se suprapune.

🔹️ Persoanele care nu își exprimă stările depresive pot recurge la substanțe psihoactive (alcool, droguri), pentru a atenua temporar suferința afectivă ascunsă, substanțe care nu fac decât să ducă la dependență și la accentuarea simptomatologiei.

🔹️ Depresia “înalt funcțională” a fost asociată cu conceptul de distimie, o deprimare cronică a dispoziției care nu întrunește criteriile de durată și intensitate pentru tulburările depresive recurente, însă peste care se poate suprapune un episod depresiv sever la un moment dat. Persoanele afectate au abilități de supracompensare a manifestărilor de dispoziție, somn, energie, funcționalitatea profesională, academică nefiind sesizabil perturbate. Adesea, sunt persoane perfecționiste, ce își neagă hipertimia negativă.

🔹️ La vârstnici, depresia se poate manifesta prin diminuarea funcțiilor mnezice, dezorientare, distractibilitate, ce pot sugera o demență în aparență, simptomatologia fiind însă indusă de inhibiția funcțiilor psihice cauzată de un episod depresiv.

🔹️ Opusă episodului depresiv cel mai frecvent întâlnit, cu apetit diminuat, scădere ponderală, insomnie, depresia atipică poate determina pacientul să aibă un apetit alimentar crescut, cu creștere ponderală, hipersomnie, asociate cu o diminuare marcată a interesului și preocupărilor socio-ocupaționale.

🔹️ Alegerea cadrului (condiții de spitalizare sau ambulatoriu) și a metodelor terapeutice (tratarea unei etiologii organice, psihoterapia, tratament medicamentos psihotrop) se face în funcție de caracterul tabloului clinic și gradul de severitate al simptomelor.

“Luptă sau fugi”

🔹️ Spre deosebire de frică, stare fiziologică ce permite o adecvare a reacției în funcție de pericol (luptă sau fugă), anxietatea este o teamă fără obiect, în care reacția este supradimensionată și neadecvată, o trăire penibilă a unui pericol iminent și nedefinit.

🔹️ Reacția “luptă-sau-fugi” a fost indispensabilă în epoca în care oamenii au trebuit să înfrunte o lume naturală a prădătorilor și alte pericole. În societatea de azi, însă, această reacție se declanșează în situații în care nu este nici necesară, nici utilă, deoarece nu mai avem de-a face cu aceleași amenințări mortale.

🔹️ Scenariul unei persoane afectate de tulburarea de panică arată în felul următor:

🔹️ Maria suferă un episod de frică intensă, necontrolabilă, însoțită de palpitații, transpirație, valuri de căldură cu senzație de leșin, trăiri ce se întind pe o durată de aproximativ 10 minute. Ea nu poate identifica o cauză a declanșării unui astfel de episod.

🔹️ În perioada ce urmează primului atac de panică, devine excesiv de atentă la senzațiile sale corporale, dezvoltând anxietate anticipativă în așteptarea unui nou atac de panică. De asemenea, asociază interpretări catastrofice eronate a oricăror senzații fizice (disconfort termic, teamă normală, puls accelerat în condițiile unei activități fizice intense), spunându-și: ‘Voi avea un infarct’, ‘Voi leșina’, ‘Voi înnebuni’, drept urmare suferind noi atacuri de panică floride.

🔹️ Cercul vicios al panicii astfel instalat va duce la o deteriorare pe plan ocupațional și interpersonal, persoana afectată dezvoltând comportamente disfuncționale, precum evitarea, comportamente de siguranță (dependența de alte persoane), gândire magică, pentru a reuși să facă față unei situații ce consideră că ar putea să îi declanșeze un atac de panică.

🔹️ Este necesar un plan terapeutic optim, alcătuit, după caz, din farmacoterapie ce reduce frecvența și severitatea atacurilor de panică, diminuează anxietatea anticipatorie, evitarea fobică, o eventuală depresie asociată, ameliorând funcționarea generală, precum și  psihoterapie în care se utilizează tehnici de relaxare, modificarea gândurilor automate negative, eliminarea comportamentelor de siguranță.

Boala Alzheimer

🔹️ Boala Alzheimer este o afecțiune neuropsihică degenerativă, care afectează memoria pacientului, mecanismele gândirii, orientarea în spațiu, percepția, comportamentul, afectivitatea, ducând la disoluția globală a tuturor funcțiilor psihice. Această deteriorare progresivă determină scăderea capacității de a funcționa independent, necesitând o adaptabilitate a anturajului la situația cu care se confruntă bolnavul.

🔹️ Sunt necesare evaluări generale, neurologice, psihiatrice, pentru a crea un plan terapeutic adecvat în încetinirea progresiei bolii, însă intervenția medicală nu este suficientă pentru a sprijini acest proces. Prin psihoeducație, anturajul va trebui să înțeleagă noile trebuințe ale bolnavului, să își gestioneze resursele, condițiile de mediu, timpul, răspunsul afectiv, în așa fel încât acestea să mențină calitatea vieții bolnavului.

🔹️ Familia poate fi deranjată de manifestările comportamentale ale acestuia, de acuzele de tip delirant și stângăcia efectuării unor activități casnice, însă va trebui să distingă boala de intenționalitatea bolnavului și să conștientizeze faptul că oferindu-i suportul necesar, alături de tratamentul prescris de medic, consecințele acestor manifestări se pot minimiza.

🔹️ În primele stadii ale bolii, odată ce bolnavul își observă declinul cognitiv, pot apărea reacții afective de tip depresiv, anxios, iritabilitate. Găsirea unor modalități de compensare a dificultăților mnezico-prosexice (notițe, indicii vizuale, reglarea stimulilor din mediu), precum și de întărire a unor abilități restante pot fi utile în dedramatizarea situației prin care trece acesta.

🔹️ Pe măsură ce deteriorarea progresează, în stadiile mai severe, pacientul necesită supraveghere permanentă din partea familiei care, devenind copleșită de acest rol, poate apela la ajutorul unor persoane la domiciliu sau a unor instituții specializate.

🔹️ Dificultățile apărute în aceste situații împovărătoare pot duce la sentimente de tristețe, frustrare și neputință în rândul persoanelor din anturaj. De aceea, este important ca și acestea, la rândul lor, să caute suport psihologic, psihiatric, după caz, în gestionarea emoțiilor copleșitoare asociate.

🔹️ Într-adevăr, nu există tratament curativ pentru o astfel de afecțiune, însă o bună colaborare între pacient, medic și familie poate asigura o încetinire a progresiei bolii și o creștere a calității vieții atât a pacientului, cât și a anturajului acestuia.

Gestionarea sănătății mintale în preajma sărbătorilor de iarnă

🔹️ Sărbătorile de iarnă presupun anumite modificări în rutina zilnică, obiceiurile alimentare, declanșarea unor emoții, responsabilități față de familie, gestionarea finanțelor.

🔹️ Odată cu apropierea Crăciunului, oamenii încep pregătirile pentru masa festivă, decorațiuni, planificarea întâlnirilor cu familia, prietenii, motiv pentru care se simte cum graba, neliniștea cuprind mediul înconjurător, atât acasă, cât și în oraș.

🔹️ Deși pentru unele persoane, aceste activități aduc recompense emoționale pozitive, bucurie, suspans sau un sentiment de apartenență, pot deveni copleșitoare pentru oamenii care se confruntă cu o capacitate scăzută de gestionare a emoțiilor, a stresului, pentru cei care suferă de o afecțiune psihică preexistentă sau pentru persoanele care asociază sărbătorile cu pierderea unei persoane dragi sau cu anumite evenimente neplăcute din trecut.

🔹️ Astfel, pot apărea tristețea, iritabilitatea, gânduri de neputință, vinovăție (“Nu le pot oferi celor dragi cadourile pe care și le doresc”, “Nu am reușit să-mi îndeplinesc scopurile propuse în anul care se încheie”), de intensitate și durată variabile, stări care ne influențează capacitatea de a ne relaxa, de a interacționa cu cei din jur și de a petrece sărbătorile într-un mod plăcut.

🔹️ Factori care contribuie la accentuarea depresiei și anxietății în această perioadă:
☆ lipsa suportului social;
☆ dificultățile financiare;
☆ consumul excesiv de alcool;
☆ alimentația bogată în grăsimi, zahăr, carbohidrați;
☆ lipsa luminii naturale;
☆ așteptările nerealiste (“De sărbători, totul trebuie să fie perfect”), comparația constantă cu cei din jur (“Dacă prietenul meu i-a făcut un cadou scump copilului său/soției sale, trebuie să cheltuiesc și eu aceeași sumă, deși nu îmi permit actual”).

Ce poți face pentru a gestiona aceste stări:

☆ devino conștient de semnificația sărbătorilor de iarnă, de ceea ce înseamnă pentru tine, nu pentru cei din jurul tău și stabilește limite clare în energia pe care o investești în această perioadă (sunt persoane care au nevoie de liniște, odihnă, la fel cum sunt oameni care își doresc să aibă diverse activități distractive, interactive), așadar nu te izola, dar nici nu te forța să participi la toate activitățile propuse de ceilalți, dacă nu reprezintă o recompensă emoțională în acest moment pentru tine;
☆  nu face excese alimentare și de alcool;
☆  introdu în rutina ta exercițiile fizice, plimbări scurte în natură;
☆ planifică responsabilitățile, pentru a nu deveni copleșit de sarcinile pe care le ai în această perioadă;
☆ dacă sentimentele negative, tristețea, gândurile depresive, neliniștea se accentuează sau persistă în timp, cere sprijinul unui specialist în sănătate mintală.

   Tratamentul în psihiatrie

🔹️  Psihotropele sunt acele substanțe capabile să influențeze componenta chimică de la nivelul creierului, necesară pentru un bun echilibru al psihicului uman. Acestea acționează asupra unor neurotransmițători de tipul serotoninei, noradrenalinei, dopaminei, acidul gamma-aminobutiric, pentru care s-au dezvoltat ipoteze ce stau la baza principalelor tulburări psihiatrice.

🔹️  Deși acești agenți farmacologici sunt clasificați în: medicamente antipsihotice, antidepresive, anxiolitice, stabilizatori ai stării afective și medicamente utilizate pentru îmbunătățirea memoriei, substanțele unei clase pot fi utilizate în tratamentul altor tulburări (spre exemplu: antidepresivele sunt recomandate în tratarea tulburărilor de anxietate, iar unele anxiolitice sunt folosite în tulburarea depresivă sau afectivă bipolară.)

🔹️  În alegerea tratamentului adecvat, se ține cont de mai mulți factori, precum: istoricul bolii și simptomatologia actuală, răspunsul și complianța la terapiile anterioare, afecțiunile somatice asociate și interacțiunile cu alte medicamente, potențialele efecte adverse, vârsta pacientului, suportul socio-familial (unii pacienți necesită supraveghere terapeutică din partea altei persoane; costurile medicamentelor), factori ce pot avantaja sau dezavantaja individul în reintegrarea sa funcțională în domeniile de activitate perturbate de suferința psihică.

🔹️  Actul terapeutic nu se rezumă la prescrierea tratamentului, relația medic-pacient fiind esențială în acest demers. Impresia subiectivă a pacientului despre efectele benefice ale unui medicament reprezintă un indicator important al răspunsului ulterior la tratament. De aceea, acesta trebuie informat în legătură cu timpul de acțiune al tratamentului, modalitățile de administrare, apariția reacțiilor adverse și metode de combatere a acestora. De asemenea, pacientul va informa medicul în legătură cu orice modificare patologică apărută și cu adăugarea unor medicamente prescrise de către alți specialiști în sănătate.

🔹️  Tratamentul psihiatric va trebui administrat în doze eficiente perioade de timp suficient de mari, în funcție de severitatea și istoricul bolii, de aceea este necesar ca pacientul să înțeleagă faptul că diminuarea sau dispariția simptomelor actuale nu implică întreruperea bruscă a medicamentelor psihoterapeutice.

🔹️  Toleranța, dependența la anumite substanțe, dar și sindromul de întrerupere a administrării sunt riscuri ce pot fi gestionate prin respectarea vizitelor medicale stabilite, monitorizarea atentă și crearea oportunității pacientului de a primi răspunsuri la eventualele nelămuriri legate de tratament.

Tulburările de personalitate

🔹️ Pe fondul temperamentului (particularitățile înnăscute, manifestate încă din perioada copilăriei timpurii), prin învățare, educație, însușirea valorilor, se construiește caracterul unui individ. Această organizare a sistemelor psihice determină un ansamblu, numit personalitate, prin care o persoană se raportează la sine și la mediul înconjurător.

🔹️ Există anumite trăsături accentuate ale personalității, ce caracterizează fiecare individ, care însă nu ating pragul de intensitate și durată pentru a fi încadrate patologic. Totuși, atunci când aceste trăsături sunt inflexibile și persistente, ducând la un deficit comportamental-adaptativ ce viciază interacțiunea cu persoanele din jur, integrarea în domeniul familial, profesional, le putem numi tulburări de personalitate.

🔹️ Internetul abundă în informații legate de psihopatii, teste care încadrează individul într-un anumit tip de tulburare de personalitate, șabloane ce pot induce ideea că orice dificultate de relaționare cu oamenii din jurul nostru este cauzată de o personalitate dizarmonică (a noastră, a partenerului de cuplu, a șefului etc.). Într-adevăr, anumite trăsături de personalitate pot crea dificultăți ocazionale, tranzitorii în anumite domenii, însă diagnosticarea unei tulburări de personalitate presupune o evaluare minuțioasă pe termen lung, în care să fie identificate inflexibilitatea acestor trăsături, problemele persistente de identitate personală și raportarea la cei din jur, ce pot declanșa adesea decompensări dizarmonice.

🔹️ Caracterul ego-sintonic (lipsa autocriticii), prin care o personalitate patologică supracompensează distorsiunile afective, cognitive și perceptuale, face dificilă identificarea acestor grupări diagnostice fără informații din partea anturajului persoanei în cauză.  De asemenea, familia sau pacientul cer adesea ajutor de specialitate numai în cazul suprapunerii unui episod anxios, depresiv, psihotic, ce poate limita diagnosticul.

🔹 ️Etiologia tulburărilor de personalitate este multifactorială, de la teorii genetice , la ipoteze biochimice, psihodinamice și cognitiv-sociale.

🔹️ Nu există un tratament psihofarmacologic specific, agenții terapeutici concentrându-se pe simptomele distincte și comorbiditățile acestora. Abordarea psihoterapeutică întâmpină dificultăți încă de la construirea relației terapeutice, din cauza tendințelor la suspiciozitate (clusterul A), labilității afective și reacțiilor transferețiale și contratransferențiale (clusterul B), tendinței la evitare sau control (clusterul C), bariere ce necesită însă a fi depășite în vederea unui tratament complet al tulburărilor de personalitate.